Albastru de moarte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mi-am sprijinit așteptările de tâmple
Până m-am prăbușit cu fruntea în noroiul uitării
Sub greutatea lor.
Mi-am înfundat urechile cu tăceri
Mi-am acoperit ochii cu întuneric
Și tot asurzitor era
Și tot orbitor era...
Mi-am împlântat disperarea în pântec
Ca într-un seppuku eșuat
Apoi am măturat măruntaiele iubirii
Și le-am ars pe rug.
Însingurarea îmi urcă în vene
Ca o cerneală albastră și rece.
Când va ajunge la inimă
Voi muri.