Explozie de suflet

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu mă satur să te privesc.
Dorul mi-l alin cu imaginea ta -
Te adun în ochi până mi-i umplu
Şi se revarsă din ei lumină,
Până îmi plesneşte sufletul de cald,
Ca învelișul unui mugure
Din care evadează o floare.
De atâtea flori, m-am făcut grădină -
Să nu mă laşi să mă usuc!
Îmi curge glasul tău prin vene,
Dar nu mă pot lipsi de soare -
Trebuie să-mi şi răsari uneori.
O poți face oricând, chiar şi noaptea.