Decepție

 

 

 

 

 

 

Adun cu atâta râvnă
Frânturi de frumos
Le leg între ele cu fâşii rupte din suflet,
Să fac scară spre cer
Şi mă izbeşte pe neașteptate
Cate o pată murdară şi unsuroasă de urât
Care năclăieşte şi sufocă
Tot ce construisem.
Simt că mă înghite
Mlaștina din jur
Şi nu ştiu dacă să mă zbat să ies
Sau să renunț la împotrivire
Sperând că voi renaşte floare de lotus
Ori că va trece poate în zbor
Un înger sau o pasăre liberă
De aripa cărora să mă agăț
Ca de o ultimă speranță.