Iubire pământeană

Iubitul meu din stele,
Iubitul meu din cer,
Nu vreau să-mi fii Luceafăr -
La zi stelele pier.
Sunt reci, iar nemurirea
N-o-mpart cu visători
Ce ard după iubire
Prin ceruri zburători.
Eu vreau să-mi fii aproape
Și cald, să ne topim,
Să curgem unu-ntr-altul,
Contur să nu mai știm.
Să mă închizi în brațe -
De aur colivie,
Să mă ascunzi de Soare
Și nimeni să nu știe.
Să uit de timp, de lume,
De cea care am fost,
Să mă mai nasc o dată,
Să-mi fii pe lume rost.
Să-ți cresc din trup ca floarea
Și să mă pârguiesc
În fruct, să storci dintr-însul
Dulce nectar zeiesc -
Să bei, să uiți de toate,
Să-mi fii pe veci robit.
Asta vreau de la tine,
Cosmicul meu iubit. 

Via Dolorosa

Urlă în noi neputința

Timpul ne cere tribut

Nu te ajung când te caut

Bâjbâi pe drum neștiut.

Nu văd, e beznă adâncă

N-am nici Luceafăr, nici far

Strig, însă glasul se surpă -

Tace un zgomot bizar.

Drumul e lung, printre pietre

Răni la picioare-am făcut

Pielea plesnită dezbracă

Trup tânăr, dar disolut.

M-agăț de stele cu părul

Murmur un farmec păgân

Mi se arată un demon -

Scuip îngrozită în sân.

Urc mai departe Golgota...

Sper să te aflu pe drum

Să coborâm împreună

Fără-a ne arde în scrum.

Tu vezi cât e ceasul, femeie?

Tu vezi cât e ceasul, femeie,
Și n-am cui întinde o vorbă?
Cum strânge și-năbușă noaptea
Trup cald în hieratică trombă?
Auzi ce-asurzește tăcerea
Strivind chemări nerostite,
Arzând pe retină năluca
Flămândelor doruri șoptite?
De ce sunt aici fără tine
Și unde ne e-n lume locul?
Când s-a-mpărțit fericirea
Și unde să-mi caut norocul?
Ca umbra te scurgi printre gânduri,
Ca pielea mă ții-ntr-o bucată,
Ca visul mă bântui în noapte...
Vom fi oare-alături vreodată?

Dor

"Mi-e dor", îmi spui, "mi-e dor de tine!

Ce-mi ești și cum, de ce mi-e dor

Să-ți scriu pe piele poezie,

Să-ți sorb parfumul până mor?"

"Mi-e dor", îți spun, "mi-e dor și mie!

Nu știu ce-ți sunt și nici de ce.

Alb arde trupul după versuri

Și dulci miresme-mprăștie."

Şi dorul meu cu-al tău se-ngână,

Pielea pe piele cântă-n gând,

Se-mbată de parfum visarea,

Sens imposibilului dând.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am obosit de când aștept să zbor...
Îmi sparg de tâmple așteptarea mută,
Mă lupt din vise tulburi să cobor.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
M-am săturat s-alerg, să cad, să mor...
Te rup din mine și te-arunc în stele,
Să le mai spulberi liniștea și lor!

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am început să-mbătrânesc în gând...

Tăceri se zbat să-mi sfâșie timpanul,
Iluzii mor zdrobite rând pe rând.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am reușit să uit să mai aștept...
Mi-au amorțit cuvintele pe buze
Și le-am ascuns la loc pe toate-n piept.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am și uitat de ce te-am întrebat...
Prin vise oarbe mi te rătăciseși numai,
N-ai fi avut deci cum să fi plecat.

Reverie

M-am trezit mirosind a Lună

Și cu stele încâlcite-n păr

În urmele pașilor creșteau flori

Aveam ochii umezi de rouă

Iar respirația fierbinte

Aburea ferestrele spre trecut.

Am deschis ușa spre tine

Să intre aer proaspăt

Și m-ai strâns atât de tare

Încât am rămas fără aer.

Și atunci mi-ai așezat la loc

Toate oasele

Toate gândurile

Toate visele.