Răzbunare

S-a răzbunat pe mine azi balada,
Nedându-mă spre jertfă-n temelie:
Distrug în soare tot spre-a da uitării,
Dar reapare viu în antelie.

Sfărâm, zdrobesc, ard și arunc cenușa
Las ploaia să îi spele amintirea
Chem vântul să împrăștie și umbra,
Să piardă-orice speranță nemurirea!

Îmi spăl din păr și piele praf de gânduri,
Îngrop iluziile deja moarte,
Mă culc pe golul și ruina zilei,
Sperând să nu mai am de vise parte.

Dar cât de orb și negru mi-ar fi somnul,
Când mă trezesc castelul e-n picioare:
Turnuri înșelătoare, ca de fildeș,
Își urcă-n cer himerică alboare.

Perfidă vrajă strică desfăcutul,
Reconstruiește din cenușă focuri,
Croiește zdrențe și lipește cioburi.
Cât mai rezistă inima la jocuri?

Și iar le-mprăștii zărilor tot scrumul
Fantasmei date focului uitării.
Aștept cu teamă ziua următoare:
Să nu renască iar în geana zării...