miercuri, 8 aprilie 2015

Speranță

 
Mi-e dorul viu clipă de clipă
Și caut să te șterg din vis
Zâmbesc de dragul tău prin gânduri
Tânjind spre-un paradis promis.

Știu că dorința mi-e absurdă
Dar voluptuos sorb lung din ea
De-i imoral să-ți fiu ispită
Omoară-mă cu mâna ta.

Căci singură eu n-am putere
Și nici nu vreau să fiu erou
Mi-s calde sufletul și trupul
Și tot ce-mi spui naște ecou. 

Așa că-mi legăn dulci iluzii
Speranțele mi le veghez
Chipul ți-l mângâi cu privirea
La-mbrățișarea ta visez.

De n-o să am de tine parte
Te-oi fereca în mintea mea
Voi ține o lumină-aprinsă
Și mă voi închina la ea.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu