Nălucire

Se-ntâmplă adesea să-mbraci în iluzii
Vremelnice umbre, deșarte păreri,
Orice întrupare să-ți pară aievea,
Perfid precum drogul s-ascundă dureri.

Amar gustul fierii să nu-l simți pe limbă,
Loialele simțuri trădând rând pe rând,
Să vezi doar în roz împrejurul tău totul,
Să râzi nebunește, deși mori plângând.

Să-ți poarte chiar vântul nălucile minții,
Ca vidme nebune sub lună dansând,
În văluri smintite să-ți doarmă rațiunea
Golită de sensuri, delir doar născând.

Ca vis trece visul, trezirea e crudă,
Zadarnic te lupți nălucirea s-atingi,
Căci dusă-i cu vântul, pierdută în stele,
Doar inima ta parcă-i prinsă în chingi.