Iubirea m-a învelit în cocon de mătase.
Mângâiată de atingerea-i răcoroasă,
Răscolitoare și atât de dulce,
Oarbă și surdă
În întunericul metamorfotic
Pluteam ca în pântec matern,
Fără teamă, fără conștiință, fără vină.
Dar iubirea s-a împlinit și coconul s-a spart,
Iar eu m-am desfăcut în mii de fluturi
Și am murit cu fiecare dintre ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu