Vine, vine primăvara?

Vine, vine primăvara?
Când ne vor crește florile?
Când se vor topi zăpezile de prin suflete?
Când va înverzi inima albastră?
Când ne vor năpădi fluturii în stomac?
Colțul iubirii îmi stă să crească,
În cușca pieptului se zbate ciocârlia.
Vine, vine primăvara?

Simbioză

Mă strângi la piept cu brațe de viță
Ne cresc pe buze ciorchini rubinii
Și sucul lor ne îmbată.
Mă ascund între frunzele tale
Să nu mă vadă soarele
Să rămân floare
Și să-ți miros frumos.

Ruptură

Și doare de unde te-am rupt.
Nu curge sânge, curge suflet,
Iar rana nu vrea să se închidă,
Să se transforme în cicatricea
Pe care s-o ascund sub haine.
Ai prins rădăcini în mine
Și te-ai hrănit cu speranța;
Te-am crescut cu apă sărată
Și cu bătăi de inimă
Până ai ajuns la cer.
Iar de acolo nu m-ai mai văzut:
Te-a orbit soarele.

Paradox

Puțin parfum de-al tău după ureche
Și sunt gata sa înfrunt lumea
Mi-am zgâriat în piele sărutul tău
Să mă apere de farmece
Mi-am prins în păr mângâierea ta
Să-mi țină umbră
Numele tău mi-e talisman
Dorul tău mi-e far
Gândul la tine mi-e cale
Ești Paradisul promis
Ești fructul oprit
Ești tristețea și bucuria mea
Și oricât te-aș împărți
Sau te-aș scădea
Ești tot mai întreg.

Metamorfoză

Iubirea m-a învelit în cocon de mătase.
Mângâiată de atingerea-i răcoroasă,
Răscolitoare și atât de dulce,
Oarbă și surdă
În întunericul metamorfotic
Pluteam ca în pântec matern,
Fără teamă, fără conștiință, fără vină.
Dar iubirea s-a împlinit și coconul s-a spart,
Iar eu m-am desfăcut în mii de fluturi
Și am murit cu fiecare dintre ei.

Înstrăinare

De la mine la tine e-o lume.
Mâna mea o caută pe a ta.
Cândva acolo era locul ei:
În căușul palmei strânse
Ca o cochilie ce-și ascunde scoica.

De la mine la tine e-o lume.

Gura mea o caută pe a ta.Cândva acolo era locul ei:
Strivită sub buze fierbinți
Ca o plajă topită de arșiță.

De la mine la tine e-o lume.

Gândurile mele le caută pe ale tale.
Cândva acolo era locul lor:
Îngemănate ca ziua cu noaptea,
Căutându-se necontenit
Și atingându-se preț de-un dor.

De la mine la tine e-o lume.

Cuvintele mele le caută pe ale tale
Cândva acolo le era locul:
În poveștile pe care ni le șopteam
Când ucideam în doi clipele
Și le condamnam la nemurire.

De la mine la tine e-o lume

Și am rătăcit drumul.

Dans

Hai să dansăm, iubitul meu!

Strânge-mă și frânge-mă,

Rotește-mă și amețește-mă,

Cuprinde-mă și surprinde-mă!

Să zdrobim pământul sub noi,

Să transpirăm sânge fierbinte,

Să ne aruncăm toate hainele

Și să invocăm spiritele iubirii!

Să ne învârtim pe ritmuri magice,

Să ne contopim în ritualuri păgâne

Și să chemăm Luna în ajutor,

Să desăvârșească farmecele.

Să dansăm până nu mai știm

Să ne desfacem unul de altul.

Până când dansul nostru

Nu va mai fi pe muzică,

Ci pe bătăi de inimă.

Dorință

Când strig aș vrea să mă auzi
Chiar dacă strig adânc în gând
Când plâng aș vrea să mă alinți
Chiar dacă lacrimi nu îmi curg
Când dorm aș vrea culcuș să-mi fii
Chiar dacă dorm în pat străin
Când plec aș vrea să mă găsești
Chiar dacă drumul nu îl știi
Când vin aș vrea să mă primești
Chiar dacă doar în visul tău
Când zbor aș vrea să nu mă prinzi
Chiar dacă fluturi mor mereu
Când cânt te-aș vrea dansând nebun
Chiar dacă ritmul nu îl ții
Când râd aș vrea să mă săruți
Chiar de se-ntâmplă trist să fii
Când mor aș vrea să mă învii
Chiar dacă giulgiul meu e greu
Iar când renasc aș vrea să vii
Să dormi la căpătâiul meu.

Nălucire

Se-ntâmplă adesea să-mbraci în iluzii
Vremelnice umbre, deșarte păreri,
Orice întrupare să-ți pară aievea,
Perfid precum drogul s-ascundă dureri.

Amar gustul fierii să nu-l simți pe limbă,
Loialele simțuri trădând rând pe rând,
Să vezi doar în roz împrejurul tău totul,
Să râzi nebunește, deși mori plângând.

Să-ți poarte chiar vântul nălucile minții,
Ca vidme nebune sub lună dansând,
În văluri smintite să-ți doarmă rațiunea
Golită de sensuri, delir doar născând.

Ca vis trece visul, trezirea e crudă,
Zadarnic te lupți nălucirea s-atingi,
Căci dusă-i cu vântul, pierdută în stele,
Doar inima ta parcă-i prinsă în chingi.