Promisiuni refuzate

Dacă aș fi simțit, fără cuvinte,
Că pentru mine-ai fi făcut orice,
N-aș fi cerut în veci nicio dovadă,
Căci sufletul nu-l știe pe "de ce".

Dacă aș fi știut că, după mine,
Ai fi venit la capăt de Pământ,
N-aș fi plecat nicicând așa departe,
Nici nu te-aș fi legat cu jurământ.

Dacă m-aș fi văzut, privind în tine,
Cea mai frumoasă, unica ta stea,
N-aș fi pretins tot cerul pentru mine,
Știind că doar pe mine tu m-ai vrea.

Și-așa, fără să cer, s-aștept, să caut
Probe ori legăminte ca-n povești,
Ți le-aș fi dat făr-a clipi pe toate,
Dar tu nici n-ai fi vrut să le primești.

Distopie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mare captivă între ziduri
De care-și frânge valurile
Curenți răscolesc nisipul
Clepsidrei care a închis timpul
Păsări zboară pe dinăuntru
Soarele răsare și apune
După același perete albastru
Sticle fără destinatar
Plutesc în derivă
Purtând îmbrățișări la distanță
Toate se pierd în abisul tăcut
Ce zidește catedrale de sare.

Dor de viață

Îmi este dor de viața mea
Ca păsării de primăvară,
Ca cerului de răsărit,
Ca hoțului de o comoară.

Nu-mi amintesc ce plan avea,
De era lungă sau intensă...
Ofer celui ce-mi poate da
Traseul ei o recompensă.

Îi simt în nări parfumul, scurt,
Și văd în vis o fotogramă,
Dar nu știu cum să le încheg
Ca să obțin o panoramă.

Privesc în mine ca un orb
Ce bâjbâie în întuneric
Și simt miros de sânge cald,
Parcă și-n gură gustul feric.

Mi-e tare dor de viața mea...
De o-ntâlniți, nu-i spuneți astă!
O să mă certe, negreșit,
Că am rămas tot o fantastă.

Co-mori în adâncuri

 Am săpat, iubirea mea, în mine
Gropi adânci şi-n ele-am semănat
Tot ce nu putea să mai rodească,
Tot ce nu murise-am îngropat.

Nu e cimitir, nu-i nici grădină,
Nu-i nici mort, nici viu sufletul meu,
E doar un depozit de lumină -
Avem cheia eu şi Dumnezeu.

E ca un muzeu în conservare,
Peşteră închisă pentru hoți,
Nu are program de vizitare,
Nici parolă ca să treci de porți.

Vin curioși la uşă şi o-ncearcă,
Zeci de chei au rupt, fără folos,
Căci nu se deschide din afară
Decât dacă-ntorci totul pe dos.

Ana-cronism

 

Kos, descos, întorc pe dos,
Pânza Penelopei iară,
O deșir, o țes la loc,
Fără să m-aștept s-apară

Dintre orizonturi tulburi
Vreun Ulise legendar -
Odiseele sunt visuri
Și toți sunt ceea ce par.

Ana-cronică mă simt
Printre basmele moderne,
Urzesc haine de mister
Pentru goliciuni prea terne.

Din cuvinte construiesc
Catedrale de iluzii,
Ce se surpă la final
Dărâmate de confuzii.