Amintire fără adresă

 

Marele meu talent este

Să devin amintire.

Oglindă spartă

Pentru imagini perfecte

În care părem neschimbați

Dar nu ne mai recunoaștem

Scrisoare fără adresă

Cântec fără melodie

Proiecție rece a unor umbre calde

Drum ce nu duce nicăieri

Pe care pași fără intenție

Bat cărări familiare.

Florile nu mai cresc

Și miroase peste tot a trecut

Iar eu marchez în calendar

Zilele de luni.

Iluzii digitale

 

Dacă m-ai pierde-n lumea asta

Și m-ai găsi în Metavers, Nu aș avea nici gust, nici farmec, Aș fi doar un sistem dispers.

O dâră risipită-n sânge Dintr-un parfum amețitor, Doi ochi orfani, fără privire, Pe-un chip prea asemănător.

O amăgire luminoasă Într-un contur familiar, Ce poartă atârnat pe buze Un zâmbet desenat bizar.

Ai întreba ceva ce nu știm Decât noi doi și-ai aștepta Să vezi cum sună vocea clonei Și de-ți tresare inima.

Dup-un răspuns fără poveste, Dezamăgit de glasul său, Ți-ai încerca ultima șansă: Să-i simți în păr mirosul tău.