Iezme

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Descopăr încă bucăți din tine,
În fiecare zi, în fiecare loc
În care am înnodat cândva
O ruptură de suflet.
Aș vrea să schimb drumul,
Dar nu știu nici acum unul nou,
Iar la răscruci mă așteaptă
Amintiri fantomatice
Care mi se agață de haine
Și zâmbesc hâd, cu guri diforme,
Descompuse de timp și uitare;
Închid mereu ochii și fug -
Mi-e frică să le privesc -
Moartea le-a schimonisit,
Iar frumusețea lor pierdută
Mă doare ca o spintecare.