vineri, 14 decembrie 2018

Alienare


Fotografia postată de Ana Kos.













Am crescut atât de mult
Încât nu mai încap în mine
Nu știu nici unde încep
Nici unde mă termin
Vreau să mă adun laolaltă
Și rătăcesc în căutarea mea
Ca într-un labirint.

E un amestec de lumini si umbre
Care mă dezorientează
Mă lovesc de câte un perete
Eu cea de aici
Și mă doare
Pe mine cea de dincolo.
Mi-a rămas totul mic și s-a rupt
Îmi iese sufletul prin toate spărturile
Se scurge într-o urmă lipicioasă
Care mă face să tot revin
Pe aceleași coridoare
Într-o căutare ilogică a familiarului.

7 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Pe același principiu, și lucrurile frumoase sunt tot numai niște iluzii :)

      Ștergere
    2. Lucrurile frumoase sunt doar amintiri, scrise pe cer cu raze rupte din soare. ;)

      Ștergere
    3. Ca să ajungă trecut, au fost cândva prezent :)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Se spune că timpul le rezolvă pe toate. Uneori, le rezolvă prin resemnare :)

      Ștergere
  3. E adevărat, dar e și oribil, în același timp.

    RăspundețiȘtergere