Absentă, prezentă, oricum aș fi fost,
Nu-mi mai găseam lângă tine vreun rost.
Tăceam sau vorbeam, în vânt se duceau
Cuvintele toate - surpau, nu clădeau.
Dorul de tine-ntâlnea ziduri reci,
Nu mai știam să te fac să nu pleci.
Nu îndrăzneam să privesc în oglindă -
Nefrumusețea să nu mi se-ntindă.
Aș fi plecat, aș fi stat, aș fi stat,
Dar tot ce făceam părea exaltat,
Tot ce primeam părea dat din milă,
Mie de mine-ncepuse-a-mi fi silă.
Deși tot eu, cea iubită odată,
Până mai ieri dorită, visată,
Pierdusem prin vrajă farmecul tot,
Nu mai aveam la uitare-antidot.
Oricât trăgeam la galera iubirii,
Totul mergea de-a-ndoaselea firii.
Și am furat un colac de salvare -
M-am aruncat fără tine în mare.
Nu văd vreun țărm, plutesc în derivă
Și orice val pare-a-mi fi împotrivă,
Dar nu mai am la ce mă întoarce -
Caut corabie să mă îmbarce.
Vanturile și valurile pot duce "stăpâna" copacului de salvare pe o insula. Dar, insula poate fi ocolita de avioane sau de vapoare, iar coordonatele să-i fie sinonime cu Triunghiul Bermudelor. :)
RăspundețiȘtergereExistă acest risc, desigur :)
ȘtergereApoi, cu puțin noroc și cu multa energie, se poate ajunge în doua zone idilice - Florida (atenție la sicario) și Cuba. :)
ȘtergereCu noroc de vânt bun? :)
ȘtergereUn pescar și un filosof traversau un fluviu cu o barca.
RăspundețiȘtergereFilosoful îl întreabă pe vaslas: Viata pe Pamant are origine extraterestra ? Nu știu domnu` meu, a răspuns barcagiul. Tocmai ți-ai pierdut un sfert din viata, a replicat inteleptul.
După alte șapte minute, filosoful întreabă: Știi ca boabele de cafea au fost descoperite de un călugăr? Nu știu domnu` meu, a spus pescarul... Ți-ai pierdut jumătate din viata, i-a spus folosoful.
In scurt timp, vântul și valurile au început sa valseze cu barca, ce părea ca se va rasturna...
Ce vom face acum, întreba filosoful? Ne vom ruga la Dumnezeu și, cu puțin noroc, vom ajunge la mal. Și dacă barca se va rasturna ?, a devenit pesimist filosoful...
Cu puțin noroc și cu forța bratelor vom ajunge la mal, a spus cu bucurie în voce pescarul...
Dar, eu nu știu sa înot! a exclamat inteleptul...
Domnu` meu, se pare ca tocmai ți-ai pierdut toată viata!
*
Concluzia ar fi ca, în viata, în afara de un gram de noroc, oamenii ajung mai greu la destinație, fără implicare personala. Dacă Iorga a învățat limba suedeza în tren, într-o zi, pana la destinație, tot asa și în ocean - colacul va deveni un element la care se va renunța. :)
Dramul ăla de noroc e mai important decât toate celelalte :)
ȘtergereNorocul este de partea celor care merg înainte (Sfaramatorul de stanci) :)
RăspundețiȘtergereComuniștii au fost mai simpli: "Înainte!" :)
Norocul e de partea celor aleși :)
Ștergere