Absentă, prezentă, oricum aș fi fost,
Nu-mi mai găseam lângă tine vreun rost.
Tăceam sau vorbeam, în vânt se duceau
Cuvintele toate - surpau, nu clădeau.
Dorul de tine-ntâlnea ziduri reci,
Nu mai știam să te fac să nu pleci.
Nu îndrăzneam să privesc în oglindă -
Nefrumusețea să nu mi se-ntindă.
Aș fi plecat, aș fi stat, aș fi stat,
Dar tot ce făceam părea exaltat,
Tot ce primeam părea dat din milă,
Mie de mine-ncepuse-a-mi fi silă.
Deși tot eu, cea iubită odată,
Până mai ieri dorită, visată,
Pierdusem prin vrajă farmecul tot,
Nu mai aveam la uitare-antidot.
Oricât trăgeam la galera iubirii,
Totul mergea de-a-ndoaselea firii.
Și am furat un colac de salvare -
M-am aruncat fără tine în mare.
Nu văd vreun țărm, plutesc în derivă
Și orice val pare-a-mi fi împotrivă,
Dar nu mai am la ce mă întoarce -
Caut corabie să mă îmbarce.
