Alean

Mi-ai închis iubirea într-un sertar
Şi au mâncat-o moliile uitării
O scot din când în când
Şi îi cârpesc găurile
Cu fire toarse din amintiri
Şi petice decolorate de speranță
Arată ca haina unei sperietori
Nu pot să o mai îmbrac în fața ta
Nici în fața lumii
E prea multă tristețe
În acest tablou dezolant
O împăturesc şi o așez la loc
Fără naftalină, fără lavandă
Ca să-i păstrez măcar parfumul
Uitarea n-are putere asupra lui.