Seamănă lacrimi şi culege flori
Îngroapă dorințe și le aprinde stele în ceruri
Zideşte trupuri şi înalță catedrale
Înăbuşă dureri şi naşte vieți care strigă speranțe
Leagănă prunci şi cu cântec îi creşte oameni
Atinge tristeți şi le schimbă în zâmbet
Hrăneşte frici cu jăratic de curaj nebun și le preface în victorii
Femeia, Midas cel neîncoronat
Al oricărui prezent nemitologic,
Femeia, Ana cea nerecunoscută
A construcțiilor ce nu devin legendă,
Femeia, făptura înaripată
Niciodată identificată ca înger.
Aripile sunt o iluzie,
RăspundețiȘtergerePlasmuire a jocului mintii,
Nascute cand tehnicul timp
A devenit somnoros. ;
Poate tocmai pentru că sunt o iluzie sunt prețioase :)
ȘtergereSunt un blogger execrabil, iertați-mă pentru veșnica întârziere cu care răspund! Asta presupunând că nu mă aflu în diverse impasuri tehnice :)
ȘtergerePe dumneavoastră nu mă pot supăra.
ȘtergereÎn schimb îmi pare rău pentru decizia care a fost luată referitor la dumneavoastră, care a fost lipită de rațiune și tact.
Vă mulțumesc! Poate că e un rost și în asta... :) Dar și mai mult vă mulțumesc pentru că dați viață nouă versurilor mele, în asociere cu fotografia, pe care o iubesc. Dar și pentru că orice aplecare asupra lor îmi dă curaj :)
ȘtergereYou are welcome!
Ștergere