Pânză de păianjen
S-a țesut în jurul meu
Din tăceri și așteptări nesfârșite.
E translucidă și fină
Aproape mângâietoare
Dar mi-a prins aripile
Și nu mă pot elibera
Decât smulgându-le.
Mi-e teamă
Că nu-mi vor crește altele
Niciodată
Așa că mi-am construit
Un întreg univers aici.
Îmi visez și refuz eliberarea
Cu aceeași voluptate
Captivă în amăgitoarea mea
Vremelnică
Plasă de siguranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu