Cum e să fii cel mai iubit dintre pământeni?
Să ştii că îmi pulsează sângele cu bătăile inimii tale,
Că mă doare fiecare bătaie a inimii mele,
Că te inspir odată cu aerul
Şi uit să expir, de frică să nu te pierd,
Până îmi plesneşte pieptul de prea mult, prea plin, prea tine,
Că am uitat ce eram, înainte să renasc,
Şi că mor cu fiecare îndoială, cu fiecare certitudine
Asumată cu blestemată înțelepciune,
Că bucuria mea râde din a ta,
Iar tristețea ți-o sorb ca pe o lacrimă,
Ca să o şterg, să o alung, să o usuc,
Că ți-aş veghea somnul și visele
Până la sfârșitul lumii...
Cum e să ştii că te iubesc
Cu toate inimile mele?
Să ştii că îmi pulsează sângele cu bătăile inimii tale,
Că mă doare fiecare bătaie a inimii mele,
Că te inspir odată cu aerul
Şi uit să expir, de frică să nu te pierd,
Până îmi plesneşte pieptul de prea mult, prea plin, prea tine,
Că am uitat ce eram, înainte să renasc,
Şi că mor cu fiecare îndoială, cu fiecare certitudine
Asumată cu blestemată înțelepciune,
Că bucuria mea râde din a ta,
Iar tristețea ți-o sorb ca pe o lacrimă,
Ca să o şterg, să o alung, să o usuc,
Că ți-aş veghea somnul și visele
Până la sfârșitul lumii...
Cum e să ştii că te iubesc
Cu toate inimile mele?
