Naufragiată, caut insulă...

Cu cerneală roșie de neuitare
Mi-am tatuat pe piele
Toate cuvintele frumoase
Să-mi fie descântec de vrajă rea
Mă soarbe nefirescul liniștii ca un vârtej
Și încerc să rămân la suprafață
Agățându-mă de ziua de ieri
Ca de un colac de salvare
Dar îl poartă curenții în derivă
Și nu se mai vede niciun țărm
Valuri de gheață îmi astupă gura
Și sarea lor mă ustură
Caut să naufragiez
Pe iluzia unei insule.