Te pot privi până la sfârșitul lumii
Fără să-mi amintesc exact cum arătai
Cu o clipă mai devreme
Mă umplu de tine cu aceeași mirare
Cu același dor îți caut privirea
Privirea aceea, care mă vedea doar pe mine
Te las să fii mereu altul
Încercând să te aflu pe tine, cel vechi,
Cel de atunci, când te-am văzut prima dată,
Care mă iubea și mă privea de parcă aș fi fost
Singura femeie de pe Pământ.
Nu-mi amintesc chipul tău din ziua aceea,
Dar îmi amintesc bătăile inimii...
Pe ele ți le măsor în ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu