Te aștept la mine-n suflet

Te aștept la mine-n suflet!
Am pus așternuturi noi
Cu miros de levănțică
Să dormim în ele goi.

Să te strâng cu brațe calde
Învelit în părul meu
Să te cuibărești cuminte
Respirând egal și greu.

Ritm de inimă nebună
Să te legene prelung
Măsurându-ne în trupuri
Pân' la suflet să-ți ajung.

Răsuflarea ta pe pielea-mi
Să o strângă dureros
Gura fremătând fierbinte
Să mi-o-nchizi, deloc sfios.

Să te-adorm cu un descântec
Ca să te trezești al meu
Să mă știi și far și arcă
Și altar să-ți fiu, mereu.

Te aștept la mine-n suflet!
E croit să-ți fie bun:
Nu-i nici larg, nici strâmt, nici aspru.
Cât de des vrei să ți-o spun?

Morminte de suflet

Șuieră prin mine respirația ta ca un vânt rece
Inima-mi bate inutil, ca un ceas rămas în urmă
Ce tulbură agasant liniștea cu zgomotul lui
Fără a mai servi nimănui la nimic
Nu te ajung, s-a căscat între noi un hău de tăcere
Se prăbușesc în el, rând pe rând, toate cuvintele
Le aud țipetele în ecouri sparte
Și trupurile zdrobindu-se de străfunduri sterpe
Numai tu ești surd.
Nu mai auzi, nu mai știi să vindeci nicio durere.
Abur cald și umed se ridică din morminte de suflet.