Iubire fără epilog

Nu știu cum ne-am găsit sau ce ne leagă;
Pe lumea asta n-avem viitor,
Iar gândul că sfârșitul e aproape
Deschide fără milă răni ce dor.
 
Cum ne-am chemat, fără-a rosti cuvinte,
Fără-a ne ști și fără niciun plan
Nu știu nici azi, dar nici nu caut să aflu;
Orice răspuns ar fi oricum în van.

Nu vreau decât să ne trăim iubirea
Știindu-mă a ta și fiind al meu,
Atât cât fericiți vom fi cu asta,
Fără-a ne cere ce ar fi prea greu.

Fără să-ți jur sau să-mi faci promisiune,
Fără tristeți sau umbre în priviri;
Iubirea noastră nu e-n legăminte,
Ci în complicitate și-n simțiri.

Și știu că greu am să te scot din suflet,
Căci îmi vei curge-n vene ca un drog
Și îmi vei fi și orizont și casă;
Nicicând nu va fi loc de epilog.

Când va fi vremea să te rupi de mine
Să pleci fără a mai privi-napoi,
Să fereci ușa și să arunci cheia!
Să uit pe veci ce-nseamnă "amândoi"...