Tăceri

Tac-tac
Ca un ceas stricat
Care stă neîntors
De prea multă vreme
Tac-tac
După ce cândva
Rămâneam în urmă
Pentru toți întârziații
Tac-tac
La orele fixe
Pentru care-mi bate
Clopotul în piept
Tac-tac
Și aș da ora înapoi
Pentru 60 de minute
De iluzii pierdute
Dar tac
Și desfrunzesc de clipe
Ca un copac în toamnă
Ascultând cum se lovește
Glasul meu de ziduri.

Basme pentru oameni mari

Orice femeie
Mușcă măcar o dată
Dintr-un măr otrăvit
Își pierde măcar o dată
Pantoful
Cade măcar o dată
În somn adânc
Sărută măcar o dată
Un broscoi
E închisă măcar o dată
Într-un turn
Întâlnește măcar o dată
Lupul cel rău
Visează măcar o dată
La un prinț pe cal alb.

Basmele pentru oameni mari
Au doar final diferit:
Realitatea nu crede în lacrimi
Și nici în fericire fără sfârșit.

Convalescență

În timpuri de care încă îmi amintesc
Sufletul meu era vedetă de circ:
Făcea salturi la trapez
Legat la ochi
Fără plasă de siguranță.

De ceva vreme are un număr nou
De jonglerie și dresură de visuri:
S-au vindecat toate fracturile
Dar s-a îmbolnăvit
De acrofobie și pironism.