Obstinație

N-am timp de lucruri fără viață,
De oameni morți sau împietriți,
De-o v-ați ascunselea eternă
Cu cei ce nu se vor găsiți.

Nu vreau nimic ce nu palpită,
E rece, strâmb sau desenat
Ca un șotron perfid ce are 
Un unic și meschin pătrat.

Nu mă mai pierd și nu-mi pierd vremea
În clipe fără viitor,
Care se scurg cu tot cu viață
Prin efemerități ce dor.

Nu cumpăr și nu vând vreodată
La second-hand sau la talcioc,
Dacă e ieftin sau pomană,
Nu-mi trebuie nimic, deloc.

Vreau mult, frumos, vreau numai totul,
Vreau Luna și vreau Adevăr,
Dar vreau și dulci minciuni frumoase
Și aș mai vrea și stele-n păr.

Vis de iubire

Mi-aș dori să curg din mine,
Să mă vărs în trupul tău,
Să mă treci în brațe frica,
Să-mi fii punte peste hău.

Să mă uiți apoi la tine,
Ca o coastă să îți cresc,
Rădăcini să-ți prind în carne,
Iar apoi să-nmuguresc.

Să facem copii din floare:
Poezii cu chipul meu,
Să le scriem tot cu rândul:
Să poți tu, când nu pot eu.

Să nu obosești de mine,
Să nu uit să obosesc,
Să te las măcar o dată
Să te temi că mă sfârșesc.

Să nu uiți nicicând că-s vie
Și mi-e sete să trăiesc:
Chiar de-ți stau ascunsă-n suflet,
După soare tot tânjesc.

Carantină

În fiecare seară mă curăț
De urmele zilei:
Nu-i nimic de păstrat
Nimic de consemnat
Nimic de încredințat
Zilei următoare.
Prezentul gol
Roade din trecut
Ca o molie
Și îl umple de găuri
Iar viitorul îmi rămâne
Tot mai mic.
Se găsesc tot mai greu
Măști și iluzii
Iar carantina a închis
Toate fabricile
De fericire.
Nu toate falsurile
Erau "made in China".

Jocul de-a Sisif

La răscruce de gânduri m-am oprit 
Din goana mea după umbre. 
Alerg de atâta vreme încât 
Mi-am pierdut urma și 
Nu știu ce drum să apuc. 
Adulmec pământul
Răscolit de caii sălbatici - 
Miroase a viu. 
Pe urmele lor aș urca munții
Spre stele
Dar timpul mă strânge 
Și am obosit să mă joc
De-a Sisif. 
Mi-aș lipi un pic inima
De un copac
Să mă odihnesc.