Am săpat, iubirea mea, în mine
Gropi adânci şi-n ele-am semănat
Tot ce nu putea să mai rodească,
Tot ce nu murise-am îngropat.
Nu e cimitir, nu-i nici grădină,
Nu-i nici mort, nici viu sufletul meu,
E doar un depozit de lumină -
Avem cheia eu şi Dumnezeu.
E ca un muzeu în conservare,
Peşteră închisă pentru hoți,
Nu are program de vizitare,
Nici parolă ca să treci de porți.
Vin curioși la uşă şi o-ncearcă,
Zeci de chei au rupt, fără folos,
Căci nu se deschide din afară
Decât dacă-ntorci totul pe dos.
