Nu este semn mai limpede-al iubirii
Decât efortul pentru cel dorit,
Cum nu e nicio plată mai corectă
Ca cea în timp, primit și dăruit.
Nu-i alt simptom al dragului de altul,
Decât când simți acut durerea sa
Și-ai face-orice și-oricum ar fi nevoie
S-o iei oricând pe toată-asupra ta.
Iubirea se măsoară, deopotrivă,
În gesturi mici, dar și în eroism,
În truda de-a aduce bucurie,
De a feri de lacrimi și cinism.
Iubirea se arată-n mângâiere,
În sărutări pe frunte, -mbrățișări,
În grija de a spune "noapte bună",
Gonind rutina micilor uitări.
Iubirea e curajul înălțării
Deasupra celor ce privesc pieziș
Și caută să sufoce frumusețea,
Forțând-o să respire pe furiș.
E flacără și apă pentru viață,
E dar ce ți se-ntoarce înapoi,
E rostul drumului senin spre mâine,
Când azi-ul îl trăiești frumos în doi.
Nu e o altă probă mai exactă
A paradoxului unui amor
Precum e cea că nu te stingi mai dulce
Decât în mistuirea unui dor.
Iubirea nu-i nicicând indiferentă,
Absența nu suportă motivări,
Scuzele sunt adesea doar pretexte,
Tăcerea poartă-n ea îndepărtări.
Iubirea-mpărtășită e speranță,
E ancoră, în marea de cedări,
E aripă, în zborul către sine,
E casa ta, în haosul de țări.
Iubirea-nseamnă să trăiești în altul,
Să mori, să-nvii, într-un etern sincron,
Să iei oricâte trenuri, spre oriunde,
Și să te-ntorci la unicul peron.
