Rătăcire

Departe de lumea dezlănțuită
Privesc în mine ca într-o fântână
Arunc câte un gând pentru fiecare dorință
Și aștept răspunsul ecoului
Dar el se lovește de ghizduri
Până se deformează nefiresc a tăcere.

Undeva prea aproape se aude
Vuietul vâltorii care soarbe suflete
În gaura neagră a zadarului.

Mai știi să asculți liniștea?
Sunt acolo, la capătul ei
Dar între noi cresc desișuri de cuvinte.